Ads Top

   unde mergem
      Acum sau mai târziu, conștienți sau inconștienți cu toți ajungem la un punct de cotitură. Și anume acel moment în care simțim că am ajuns la limită, când cineva din interiorul nostru ne spune ”Trebuie să schimbăm ceva – acum, așa  nu mai putem continua„

    „Și sună precum alarma unei nave printre nave care plutește în larg, într-o stare inertă condusă de un vînt ușor, cu o destinație necunocută și fără un căpitan la cîrmă. Alarma care anunță o furtună cu valuri mari și vânt puternic. E un semn că trebuie să ne mișcăm, un semn ca să pornim motoarele”

    Cam astfel arată drumul pînă să ajungem să ne schimbăm. Și știu cu siguranță că fiecare ajunge mai devreme sau mai tîrziu, doar că deja puțin sunt cei care aleg ”să pornească motoarele”, să-și depășeaască condiția făcând o schimbare radicală, pentru că se știe că natura umană deţine o teama originară faţă de nou, denumită anxietate.Iar orice schimbare impune multă muncă și tărie de caracter, pentru a trece de acea stare vulnerabilă și de factorii care ne trag înapoi de la început.
    Așa cum se spune în Marina Militară: „cu cât transpiri mai mult pe timp de pace, cu atât sângerezi mai puțin în vreme de război“ – ar însemna să nu așteptăm prea mult ”punctul de cotitură”, care după părerea mea este inevitabil, să muncim pe timp de pace sau ”încerc să învăț înainte ca viața să mă pună să învăț (
autor)” un exemplu demn de urmat.
- De ce spun asta?
- Deorece riscăm să rămânem un simplu
spectator pasiv și victma a evenimenteleor.
- Însă cu siguranță avem visuri pe care dorim să le realizăm în această viață.

    Și totuși, mulți dintre noi (inclusiv eu uneori) continuăm să ne comportăm de parcă jocul vieții noastre nu va cunoaște niciodată un sfârșit. Continuăm să ne spunem că vom întreprinde lucruri mărețe cândva, când va veni momentul, când vom avea timp și chef. Ne expediem visurile și țelurile către acea insulă imaginară pe care Denis Waitley o numește „într-o zi“. Ne surprindem spunând „voi face și asta într-o zi“.
    Da sînt conștient că
educatia noastă nu ne-a pregătit în mod adecvat pentru atâtea opțiuni și provocări pe care poate să ne le ofere viața.

Școala de la clasa I până în ultimul an de facultate te tratează ca pe un retardat. Nu contează ce vrei tu, ce vise sau dorințe ai... Lasă, că știe sistemul mai bine ca tine ce vrei, așa că stai în bancă, memoreazp ce ți se predă și ai viitorul asigurat! Și la 25 de ani, când termină facultatea, mulți tineri se întorc să se joace pe calculator, pentru că nu știu ce altcevă să facă. Iar cei care se duc la lucru își fac credite și sunt sclavi pe viață într-un sistem de tot rahatul.
(Pera Novacovici )   
     Iar unii am avut „profesori” care au pregătit învingători iar alți care au pregătit învinși.
primii vor, iar ceilalți doar se amăgesc că vor
-  primii plătesc prețul succesului, iar ceilalți se caută de mărunțiș.
însă ar trebui să ne motiveze indiferent că ne descoperim în prima sau a doua categorie pentru că cei mai mulți se rezumă la identificarea unor... motive prin intermediul cărora să-și justifice insuccesele. Și ar trebui să cuneaștem cu toții că motivele nu sunt niciodată răspunsuri!

     Da, uneori prețul succesului ne depășește, da, oricine are succes în viața asta prezintă riscul să fie o țintă, însă e cu mult mai scump prețul indiferenței. Și e demonstrat faptul că, practic oamenii fac în mod constant doar ceea ce doresc în plan fanta
stic, imaginar, foarte rar în mod real pentru că suntem extrem de vulnerabili la ceea ce lumea crede despre noi. Iar prețul succesului spune că
sa ai și oameni care să te displacă. Pentru că mulți noi tind să devină o persoană pe placul tuturor și fac în fel și chip să nu supere pe nimeni, să nu discrimineze, să-i facă pofturile…și noi cine mai suntem atunci? A venit timpul să ne protejăm perosnalitate de cei din jur.
    Timpul fiecăruia este limitat, nu îl consuma trăind viața altora. Nu te lăsa îndoctrinat, adică nu trăi după regulile altora. Nu lăsa zgomotul părerilor altor persoane să amuțească propria ta voce interioară. Și, cel mai important, ai curajul să îți urmezi inima și intuiția. Ele știu deja ce vrei să devii. Orice altceva e lipsit de importanta. (Steve Jobs)

“Daca traiesti dintr-un simt al obligatiei, esti un sclav."
Dr. Wayne W. Dyer
 

    Și totuși dacă ne vom trezi în situația că am ajuns la limită, că tot ce ni se întâmplă mai rău nu poate să fie, atunci să ne amintim că  : în viață nu primim ceea ce cerem, ci primim ceea de ce avem nevoie cu adevarat. Asta înseamnă că avem nevoie să schimbăm direcția durmului încotro mergem, sau mai simplu ne întoarcem de unde am venit.

De vrei ceva ce nu ai avut, fă ceva ce nu ai făcut !

Нравится

Niciun comentariu:

Mesajele ce vor conţine conţinut vulgar, atacuri la persoane sau spam vor fi cenzurate.

Descopera-tee Ⓒ. Un produs Blogger.