Primăvara…momentul oportun

Primăvara…e momentul să profităm de
oportunități
prietenie
iubire
idei

       După frământarea iernii urmează sezonul activităţii şi al oportunităţii numit primăvară. Este momentul de a intra în terenurile fertile ale vieţi cu semințe, cunoştinţe, angajamente şi efort susținut. Nu e momentul să lenevim şi nici să medităm la posibilitatea eşecului. Nebun e cel ce îngăduie primăverii să treacă şi-şi iroseşte timpul gândindu-se la recolta bogată de toamna trecută, sau la eşecul de a secera toamna trecută, în ciuda eforturilor nenumărate din primăvara precedentă.
       Trăsătura firească a primăverii este aceea de a se arăta efemeră, de a ne îmbăta şi a ne cufunda în inactivitate, grație frumuseţii ei totale. Nu vă îngăduiți prea multă scufundare în aroma florilor proaspăt înflorite, ca să nu vă treziți că a trecut primăvara şi că semințele vă sunt tot în sac, necultivate. Primăverii, nu îi pasă nici de cultivaţi sau trândăviţi, nici de însămânţaţi puţin sau din abundenţă. Nu-i pasă nici de cultivaţi plante folositoare sau buruieni. Primăverii, soarelui sau altor elemente ale naturii nu le pasă dacă acţionaţi sau nu. Primăvara e doar anotimpul de care trebuie să profitaţi. Nici nu vă va îndemnă să însămânţați şi nici nu vă va avertiza în legătură cu pericolele ratării momentului în care se cultivă. Pe cel ce trudeşte, primăvara nu-l ia prin surprindere. Dumnezeu e cel care v-a dat înțelepciunea de a vă părăsi scaunul confortabil şi de a merge pe teren în sezonul adecvat.

…

      Pentru a profita aşa cum se cuvine de primăvară, curăţaţi-vă pământurile de buruienile şi stâncile ce vin sub forma opiniilor celor din jur, a grijilor, îndoielii şi pesimismului. Cu încredere şi entuziasm ca îngrăşământ, veţi înfrânge cei mai diverşi dăunători şi buruieni. Nu-i ascultaţi pe cei ce rostesc vorbe descurajatoare — cei care ar prefera să trândăviţi împreună în timpul muncilor de primăvară. Ei vor tânji după mâncare în toamnă şi în iarnă, sau vor cerşi de la cei care recunosc primăvara ca pe o oportunitate de a munci şi de a lăsa lenevia pentru un alt anotimp.

       Esenţa primăverii este împletirea dintre încredere şi eforturi umane masive. Primăvara este aerul proaspăt al oportunităţilor plutind printre norii în destrămare ai iernii. Primăvara este momentul de a intra pe terenurile înnegurate, pustii, ce ne-au fost date drept o nouă şansă. Când intrăm pe acele terenuri, vedem în ogoarele învecinate delirul florilor naturii - margarete şi alte minuni ale naturii pe care Dumnezeu le-a cultivat, amintindu-ne de faptul că aceasta îşi îndeplineşte promisiunile. De asemenea, ni se dezvăluie şi miracolul naturii, căci aceeaşi zăpadă care ne determina să ne ascundem la căldură a găzduit recolta care acum se înalţă în faţa ochilor noştri.
      Intensificaţi-vă eforturile acum, fără să vă plângeţi, fără să vă îndoiţi, fără pesimism şi fără milă de sine, datorate severităţii iernii circumstanţelor voastre. Oare s-au plâns margaretele de frig şi vânt? Nu, nu au făcut-o, dar au supravieţuit, ca aducere aminte, ameninţare sau ca făgăduinţă. Oare crinii se ascund sub pământ, temându-se de o întoarcere neaşteptată a iernii, sau se abţin să nu creaseă de teama gândacilor şi a buruienilor verii? Oare margaretele şi crinii ogoarelor naturii îşi găsesc scuze, mint sau amână? Au supravieţuit căci au suportat circumstanţele, au ignorat obstacolele pe care le reprezentau pietrele şi pământul întărit şi la fel trebuie să procedaţi şi voi dacă vreţi sa înfloriţi în viaţă. Acelaşi Dumnezeu care a dăruit viaţă şi scop şi oportunităţi prielnice recoltelor naturii vă acordă aceleaşi binecuvântări. Oare sunteţi mai puţin decât un crin sau margaretă? Oare ei au creier sau capacitate stau de vorbă unii cu  alții pentru a-şi împărtăși idei?

        Ca fiinţe umane, ni s-a dăruit liberul arbitru dreptul de a alege; dreptul de a folosi sau nu disci-plina; de a acţiona curajos sau de a ne ascunde cuprinşi de frică; dreptul de a gândi sau de a da răspunsuri automate. Când ni se dă dreptul de a alege, cel mai adesea preferăm odihna, efortul moderat sau o scuză solidă. Uneori preferăm să nu părăsim confortu căminului, să petrecem timp lângă un izvor săltăreţ în loc să stăm pe ogor şi să muncim, ştiind că inteligenţa care ne îngăduie să ne facem treaba cu simţul răspunderii ne va permite să trândăvim, sau ne va oferi o scuză bună, sau va putea da vina pe circumstanţe. Mai presus de toate, darul inteligenţei umane şi libertatea de a alege care îI însoţeşte nu e o binecuvântare, ci un blestem, căci ne permite să ne amăgim sau să ne minţim pe noi înşine, ceea ce reprezintă culmea ignoranţei.
       Viaţa nu oferă certitudini că plantarea seminţelor va asigura culegerea recoltelor. Avem însă la îndemână experienţele altora pentru a ne inspira. Furtunile vieţii ar putea anula eforturile presărate în câmpurile oportunităţilor. Dar dacă nu veţi face niciun efort în timpul primăveri, puteţi fi mai mult decât sigur că nu veţi avea parte de niciun rezultat la toamnă.
       Promisiunea primăverii este că dacă noi vom cultiva, vom şi culege. De sădeşti minciuni, minciuni vei culege; de sădeşti lăcomie, vei culege sărăcie; sădeşte lene, iar cămara îţi va fi goală; alege să amâni, iar un pui de gigant va creşte să devină un monstru care va anihila toate acţiunile tale viitoare.
Trebuie să plantăm în timpul primăverii vieții, astfel vom cerși de la alții în toamnă.
       Un cuib de semințe de porumb produce porumb. O sămânță de îndoială, frică sau neîncredere, plasate în minte, vor produce rezultate înrudite…pentru fiecare plantă sădită și pentru orice buruiană smulsă…pentru fiecare idee bună pe care i-o oferi altuia, multe ți se vor întoarce…pentru fiecare act de credință fățișă, se va întoarce o multitudine recompense… pentru fiecare gest de iubire, ți se va oferi o viață de iubire…pentru fiecare gest de încurajare, pentru un mănunchi din eforturile sincere risipite în timpul primăverii, o oră de odihnă bine meritată în timpul toamnei…pentru fiecare act de răbdare și înțelegere acordată unui semn, vei primi răbdare din partea cuiva în momentul în care faptele sale cauzează dezamăgire.
       A neglija oportunitatea ce ni se dăruiește azi, înseamnă a ne întârzia viitorul mai bun. Nu folosiți ziua de azi pentru a retrăi mental ziua de ieri sau pentru a aștepta venirea zilei de mâine, căci mâine în momentul care vine, se va numi tot astăzi. Exploatați clipa așa cum vi se oferă și modelați-o astfel încât să vă ofere un viitor mai bun. Amânarea de azi va duce mâine regrete… a continua cu neglijență înseamnă a a asigura o prelungirea a condițiilor actuale. - fragment (Anotimpurile vieţii de Jim Rohn )