9 lecții pentru viață de la personalități marcante

 

Anna Quindlen – vestită scriitoare, oratoare și editorialist pentru New York Timies, își punea familia pe primul loc. „Iată CV-ul meu”, spunea ea. „Sunt mamă a trei copii. Nu mi-am lăsat niciodată profesia să stea în calea dorinței mele de a fi un părinte bun. Nu cred că eu sunt centrul universului”.

 

Chris Spielman – un fundaș din Liga Națională de Fotbal (SUA), a dat un exemplu extraordinar familiei sale. În 1998, soția lui, Stefanie, a fost diagnosticată cu cancer la sân. Deși se afla în floarea unei cariere fructuase, a hotărât să renunțe la fotbal, să petreacă mai mult timp cu soția și cei doi copii și să aibă mai multă grijă de ei. A citit numeroase cărți de specialitate, așa cum făcea odinioară cu cărțile sportive și a conceput un plan de atac. Folosea același limbaj ca atunci când era antrenor: „A pierde nu este o opțiune.”

Îl motivau mai ales dragostea pentru soția sa și dorința de a da un exemplu pozitiv pentru copii săi. Spunea mereu: „Ce fel de om aș fi dacă nu pot fi alături de soția mea atunci când are nevoie de mine?…Aceasta este familia mea. Am o responsabilitate față de ea. Aceasta este datoria mea.”

Cei care au modele de urmat în familie
sunt cei mai bogați moștenitori.

 

Rose Parks – în 1955, în autobuzele din Montgomery, Alabama, erau împărțite în trei zone: albă, neutră și neagră. Secțiunea pentru albi era numai pentru caucazieni, cea neutră era pentru ambele rase, iar cea neagră pentru afro-americani. Dacă un afro-american stătea în zona neutră și un alb nu avea loc, afro-americanul trebuia să se ridice și să i-l cedeze. Rosa Parks a refuzat să cedeze locul său unui alb. Ceea ce părea un gest obișnuit a făcut ca ea să fie arestată, dar a provocat și o cotitură în mișcarea pentru drepturile omului.

 

Howard Schultz – care achiziționa boabe de cafea pentru Starbucks, cu sediul în  Seatle, călătorea prin Italia în momentul în care și-a dat seama de popularitatea batoanelor cu cafea. S-a gândit că era o idee bună și pentru Statele Unite, așa că în momentul în care s-a întors acasă, le-a propus ideea mai marilor săi. Acestora nu le-a plăcut propunerea.

Schultz nu s-a conformat cu refuzul lor și a demisionat.  A convins investitorii să strângă 1,65 milioane dolari și și-a deschis propria cafenea, unde vindea cafea Strabucks. A avut succes încât, în numai doi ani, a cumpărat afacearea fostului său angajator cu 4 milioane de dolari și a folosit numele Starbucks pentru propriul lanț de batoane de ciocolată.

 

Paul McCartney (The Beatles) – a înțeles importanța construirii unei echipe puternice. Când l-a întâlnit pe John Lennon, a fost impresionat de talentul acestuia, dar nu a considerat că restul trupei sale, Quarryman, era destul de puternic. L-a convins pe Lennon că trebuia să angajeze muzicieni de valoare dacă voiau să atingă succesul pe care îl visau. Lennon a fost de acord. McCartney a acționat drept mentor și a lucrat cu noul grup. L-a învățat pe Lennon să cânte la chitară acorduri noi și a învățat de unul singur să cânte la pian. În 1962 când „The Beatles” a primit oferta de a înregistra primul album, McCartney nu permis trupei să se relaxeze, ci a insistat ca repetițiile intense să continue. „Fără Paul McCartney nu ar fi exisat Beatles”, relatează criticul londonez de muzică pop Jeremy Stephens.

 

Muhammad Ali – când avea 12 ani, suna la ușile vecinilor și începea să se laude că urma să câștige meciul de box la care avea să participe. Vecinii au fost atât de amuzați încât au decis să vină la partidă numai pentru a vedea ce urma să se întâmple.
Când se afla în ring, le cerea ponturi despre box celorlalți antrenori sportivi. Ore întregi, boxa în oglindă sau alerga după autobuz spre școală, aflat la 28 de cvartale distanță de casă. S-a întrecut chiar și cu caii la arenele hipice, până i s-a interzis accesul. Deși ura fiecare minut al antrenamentului, a considerat că toate suferințele lui aveau să dea rezultate și că să fie un campion toată viața. Așa și  a fost. A devenit campion olimpic și a câștigat de trei ori campionatele profesionale la categoria grea.

„Niciodată să nu faci confuzia între
o înfrângere singulară și înfrângerea finală”
- F. Scoott Fitzgerald, scriitor

 

Joe Decker – este înregistrat în Cartea Guiness a Recordurilor drept omul cu cea mai bună formă fizică din lume. A alergat 217 kilometri prin Valea Morții din California și a traversat 836 de kilometri prin munții Himalaya mergând pe jos, pe bicicletă, în caiac sau escaladând. Totul a început când s-a înrolat și a picat tocmai testul de alergare. Nu a putut să alerge 3 kilometri în 17 minute. A fost introdus în programul Băiețelușul Gras și asta echivala cu exerciții fizice dure efectuate după ora 9 seara.

„Pastila asta a fost greu de înghițit”, povestea el. „Dar m-a motivat extraordinar de mult”. Acum nu se mai poate opri. În 1991 a părăsit armata și a început să participe la maratonul de 42 de kilometri ajungând chiar până la 80. Nu renunța nici în ruptul capului.

 

Surorile Venus și Serena Williams, învingătoare la US Open și medaliate cu aur la Jocurile Olimpice, au învățat să se antreneze la vârstă foarte fragedă. Serena avea trei ani, iar Venus patru ani și jumătate pe când se antrenau zilnic cu tatăl lor, Richard Williams. Le-a explixat că vor fi răsplătite cu adevărat dacă depuneau necontenit efeorturi și dacă aveau un plan pe termen lung. Timp de șase ore, în fiecare zi, le arunca sute de mingi. Venus mărturisește că munceau atât de mult deoarece își doreau să fie cele mai bune. Se încurajau una pe alta și creadeau că o atitudine pozitivă susținută avea să le împlinească visul. Și așa s-a și întâmplat. Serena a câștigat US Open în 1999 și Venus l-a câștigat de două ori, în 2000 și 2001.

 

Dan Jansen – se săturase de urcat și coborât dealuri abrupte. Antrenorul lui, Peter Mueller, l-a rugat să mai alerge până în vârful unui singur deal. Mueller i-a spus să se uite spre vârful dealului văzându-și scopul și apoi să alerge până acolo meditând doar la cei 10 metri dinaintea lui. L-a învățat pe Jansen să își fixeze scopuri înalte și să urce spre ele în etape (sau din zece în zece metri). Fără să își dea seama, Jansen era deja în vârful dealului și în fruntea sportului pe care îl practica, în calitate de campion olimpic.

 

+ bonus

 

Abe Lincoln a pierdut absolut orice scrutin în care se angajase, cu excepția unuia – cel pentru președinția Statelor Unite. Michael Jordan a fost exclus din echipa în liceu. Bill Gates nici măcar nu a terminat colegiul. Mark McGuiere a lovit greșit mingea de 155 de ori în 155 de partide în anul în care a marcat 70 de eseuri. Sam Walton mai era să dea faliment înainte de Wal-Mart să intre în pe făgajul normal. Pe 10 iulie 1903, Henry Ford avea numai 223,65 dolari înainte de a vinde prima mașină și de a-și salva compania.

Selectate din cartea : Lucruri mărunte, rezultate mărețe  - Roger Fritz