Personalitatea omului după Sigmund Freud

Teoria lui Freud asupra personalității:
Sigmund Freud - părintele psihanalizei - încearcă să explice prin teoria personalității procesele implicate în expresia și modelarea unei personalități.

Personalitatea constă din trei părți: id, ego-ul ;i superego-ul.

[Id] este definit de expresia psihologica a necesitaților biologice umane cum este foamea și setea. Id este prezent la naștere și este mai mult sau mai puțin la fel la noi toți. De aceea manifestarea id este parte din noi și nu face personalitatea noastră unica.

După Freud id este prima dată prezent la nou-născut unde se manifesta prin urmărirea principiilor plăcerii. Aceasta înseamnă de fapt ca id va îndemna copilul să-și satisfacă necesitățile biologice primare cum este nevoia de apa pentru a satisface setea sau nevoia de a dormi pentru a ameliora oboseala.

Id continuă să stea cu noi toată viață. Id este o parte non unica a personalității care ne ajută să trăim. Acesta ne face sa ne satisfacem necesitățile fiziologice oricât de nepotrivite ar fi ele.

[Ego] este ceva care se dezvoltă drept rezultat al experiențelor pe care omul le are în viață, frustrările și încercările sale. Ego se dezvoltă pentru ca omul să se integreze în societate așa cum este ea nu așa cum ar vrea el să fie. Ca rezultat ego urmează principiile realității deoarece ne permite să facem față situațiilor actuale în acelaşi timp prevenind satisfacerea nevoilor fiziologice imediate pe care le avem de la id.

Se spune că ego începe să se dezvolte de la vârstă de 2 - 3 ani şi va continuă să rămână parte din personalitatea noastră pentru întreagă viață. Astfel putem spune că ego acționează că un mecanism de control împiedicându-ne de a fi un sclav al id care este interesat doar să ne facă să ne satisfacem nevoile primare indiferent de cât de nepotrivite ar fi.

[Superego] se dezvoltă drept rezultat al valorilor pe care le câștigăm de la familie şi în societate. Dacă acceptăm aceste valori superego devine o parte integrală a personalității noastre. O parte din superego este conștiința care ne face să ne simțim vinovați când facem ceva care este împotriva cererilor superego.

Astfel superego este ghidul nostru moral care ne face să ne conformăm valorilor sociale pe care le-am acceptat de la societate. Dacă facem ceva care să rupă aceste valori conștiința noastră ne va face să ne simțim vinovați. Se spune că superego se stabilește pe la vârstă de 7 ani.

[Ego ideal] este o altă parte a superego implicată în determinarea dorințelor noastre de afirmare în viață şi a responsabilităților pe care ni le asumăm. Deoarece ego ideal este parte din superego acesta reflectă de obicei ce vor părinții noştri să facem în viață. Ego ideal arată dorințele părinților noştri pentru viitorul nostru în viață.

Mecanisme de protecție ale personalității

Unul dintre conceptele cheie ale teoriei personalității lui Freud este existenta mecanismelor de ego apărare. Aceste procese inconștiente acționează că un scut şi protejează ego de a fi lezat de evenimentele emoțional dureroase pentru a putea funcționa şi face față realității.

Există 7 tipuri de mecanisme de apărare folosite pentru a proteja ego:

1. Negarea realității:
   Este primul mecanism şi frecvent folosit de către copii deși mai apare şi la adulți. De fapt implică negarea realității unei situații şi a crede ceea ce vrei fără a fi bazat pe niște fapte.
2. Represia:
   Apare când ego experimentează unele evenimente neplăcute legate de emoții negative. Pentru a se proteja ego redresează aceste sentimente neplăcute şi evenimente la un nivel inconștient.
   Freud credea de asemenea că şi unele dorinţe sexuale devin represate.
3. Proiecția:
   Apare când crezi că s-a întâmplat evenimentul altei persoane şi nu ție. În alte cuvinte se spune că îți reflectezi inconștientul în altă persoană iar de fapt te uiți la ține însuți. De exemplu dacă spui că o anumită persoană este foarte geloasă pe succesul alteia, de fapt ești o persoană geloasă şi invidioasă. Totuși pentru că ego nu vrea să se confrunte cu aceste sentimente își proiectează gelozia asupra altei persoane din inconștientul nostru.
4. Identificarea:
   Apare când ego se identifica cu atributele dezirabile. Sunt de obicei atributele unei alte persoane cum este puterea, statutul sau unele talente speciale. De exemplu persoană vede un film care îl inspiră iar ego sau se identifica cu anumite caractere făcând respectivă persoană să creadă că sunt similari în unele feluri.
5. Fantezia:
   Apare când ego își imaginează a avea ceva ce nu poate obţine în viață de zi cu zi. Această fantezie protejează ego de emoții inconfortabile şi negative pe care nu vrea să le confrunte.
6. Raționalizarea:
   Este un proces prin care ego își explică un eșec. De exemplu când nu reușești în ceva ce ţi-ai propus dai vină pe ghinion sau o pregătire mai slabă. Raționalizarea nu se bazează de obicei pe fapte deși felul în care sunt prezentate le face să pară explicații logice.
7. Formarea reacției:
   Apare că un fel de a bloca o dorința inconștiență de a se manifestă la un nivel conștient. Astfel o persoană poate acționa ostil față de o altă în efortul de a represa o dorința sexuală ascunsă pe care o are. La nivel inconștient aceștia pot dori o relație sexuală cu un membru al familiei dar deoarece este inacceptabil social este represata la nivel inconștient. Astfel, pentru a evita formarea unei prietenii cu acest membru vom deveni ostili. Dacă sunt sub influenţă alcoolului sau a drogurilor atunci formarea acestei reacții cedează şi se va manifestă dorința ascunsă.