Ce cred alti oameni despre noi ? Comparatia cu altii.

Avem o nevoie înnăscută de a fi ca alţii, de a fi acceptaţi. Acest instinct de turmă ne permite să ne simţim în siguranţă. La şcoală, dacă suntem tachinaţi, putem fi determinaţi să ne simţim inadecvaţi, inferiori, altfel decât ceilalţi, inacceptabili - şi aceste lucruri pot fi foarte distructive.
    Vei fi probabil tachinat dacă eşti foarte mic, înalt, gras, slab, porţi ochelari sau un aparat dentar, vorbeşti cu un accent diferit -aproape orice poate deveni un motiv al ridicolului şi se pare că nu poţi face prea mult în legătură cu aceasta.

    De ce încearcă ceilalţi să ne minimalizeze?
    Răspunsul este foarte simplu: pentru că prin distragerea atenţiei îndreptate asupra lor, ei se simt în siguranţă. Ei au probleme şi încearcă să se ascundă sub diferite remarci, tachinări, intimidări. Este bine cunoscut că toţi bătăuşii sunt, de fapt, nişte laşi în sufletul lor. Increderea poate de asemenea să fie învăţată sau distrusă în mediul familial. Un părinte timid, retras, poate fi un exemplu de la care copilul învaţă.
    Dacă vrei să le dai copiilor tăi unul dintre cele mai măreţe daruri din viaţă, alimentează-le încrederea. Cel puţin, susţine-i în toate modurile, astfel încât să poată să trăiască şi să înveţe această senzaţie, fiind asiguraţi de sprijinul tău şi bazându-se pe iubirea şi pe aprobarea ta.       
    Copiii înfloresc atunci când sunt lăudaţi, dar n-am cunoscut niciodată un copil înflorind sub un regim de critici. Acolo unde copiii simt că ei câştigă aprobare şi cunosc lauda, vor dori să continue şi să facă mai mult în mod activ, fără vreo acţiune de constrângere din partea părinţilor sau a profesorilor. Bineînţeles, nu-ţi sugerez să nu-ţi corectezi niciodată copilul. Este adesea necesar de observat că lucrurile ar putea fi realizate mai uşor sau cu mai mult succes făcându-Ie în mod diferit.
     Dar nu umili un copil în special în faţa altora!

   

    Comparaţia noastră cu alţii ne poate face să ne simţim neadecvaţi şi noi ne alimentăm cu aceste sentimente negative cum ar fi: Niciodată nu voi putea să fac acest lucru ...Nu sunt folositor la nimic ... Ştiam că voi eşua ... Sunt la limita de a da greş. Este o particularitate specifică a naturii umane de a se concentra asupra eşecurilor. Ne reîntărim eşecurile prin retrăirea lor încă o dată şi încă o dată, până când devenim total convinşi că nu există nici o cale de ieşire şi ne săpăm Într-adevăr singuri groapa.
    Minunatul adevăr este acela că fiecare dintre noi este unic şi fiecare are propria contribuţie la ceea ce face - abilităţi ca aceea de a fi un bun ascultător, de a înţelege pe cei în vârstă sau de a avea răbdare cu copiii mici sunt la fel de importante ca şi aceea de a face să zboare un aeroplan sau de scrie o gazetă tehnică.

     Cum depăşim o imagine de sine precară? Cu ce se luptă de fapt propriul nostru interior? O dată ce realizezi că adevărata bătălie este între tine şi modul în care te vezi pe tine însuţi, poţi să începi să faci ceva în acest sens. Pentru a face acest lucru, concentrează-te pe elementele bune, pe aspectele pozitive legate de tine. Nu te lăsa descurajat de oamenii care cred că sunt mai buni decât tine. Ei au propria lor problemă. Aceasta este de obicei opinia lor exagerată despre ei înşişi şi deseori ia forma unui snobism.
    Să crezi că eşti superior pentru că ai avut privilegiul unei instrucţii sau educaţii mai bune neagă total acest privilegiu. Trebuie să câştigi respectul celorlalţi. Respectul nu este un drept automat, din naştere sau din educaţie, şi nu se obţine nici prin bogăţie. Dacă te concentrezi pe lucrurile pe care le faci bine, pe cele pe care le-ai reuşit, părerea despre tine va începe să se îmbunătăţească, iar încrederea în tine şi abilitatea ta vor creşte.

    Gânduri mici, neobişnuite, vor începe să se strecoare: Poate voi area succes ... Aş putea, pur şi simplu, doar să fac ... Nu e nici o pagubă să Încerc. .. Aminteşte-ţi că a fi altfel nu te face mai bun sau mai rău. Eşti pur şi simplu tu, cu calităţile tale unice şi contribuţia ta individuală la construcţie.

  Nimeni nu poate simţi ca tine; nimeni nu are simţul umorului cum îl ai tu, sau modul tău de a privi lucrurile; nimeni altul nu poate iubi ca tine; nimeni nu are amprente digitale cum ai tu; nimeni nu poate semna numele tău ca tine.

Are you in control? de Wendy Grant