Descopera-tee!

„Descoperă-ți adevăratul potențial și devino omul care vrei să fii cu adevărat.”
Urmărește-ne

Gesturi care trădează minciuna (+ilustrație)



     06:22    Etichete:, 

Gesturi care trădează minciuna

 

Cum putem afla dacă cineva minte? Recunoașterea gesturilor non-verbale de inducere în eroare este una din cele  mai  importante  manifestări  ale  spiritului  de  observație, o  deprindere  pe  care  ne-o  putem însuși. Care sunt, deci, semnele inducerii în eroare care îi pot demasca pe cei în cauză?

cele trei maimuțe înțelepte

Unul din cele mai răspândite simboluri ale inducerii în eroare îl reprezintă cele trei maimuțe înțelepte, care nu aud, nu spun și nu văd nimic din ce e rău. Mișcările mâinii aduse la față reprezintă forma de bază a gesturilor  umane  de  inducere  în  eroare.  Cu  alte  cuvinte,  atunci  când  vedem,  rostim  sau  auzim  lucruri neadevărate sau care induc în eroare, adesea încercăm să ne acoperim cu mâinile gura, ochii sau urechile.

Gestul  acoperirii  gurii

Gestul  acoperirii  gurii  alertează  părinții  în  privința  comiterii  minciunii.  Acest  gest  va  fi  utilizat  și  în continuare, în decursul întregii vieți, cu mici variațiuni. Când minte, un adolescent își ridica și el mâna la gura ca și copilul de cinci ani dar în loc de acoperirea bruscă a gurii, degetele vor mângâia ușor buzele.
Gestul  acoperirii  gurii  devine  și  mai  rafinat  la  adulți.  Când  adultul  minte,  creierul  său  dă  ordin  mâinii  sa acopere gura pentru a stopa cuvintele mincinoase, ca și în cazul copilului și al adolescentului dar, în ultima clipă, mâna să va aluneca mai departe pe fața și va atinge nasul. Aceasta înseamnă că este mult mai dificil să citești gesturile unui om de 50 de ani, decât ale unuia mult mai tânăr.

Cum se minte cu succes? 

Fața este folosită mai des decât  orice altă parte a corpului pentru a camufla minciuna. Noi utilizăm  zâmbetul, încuviințarea din cap și clipitul în încercarea de a masca minciuna. Dar, oricât de convingător ar suna cuvintele mincinoase, corpul emite semnale contradictorii și de aici ni se creează senzația că  nu ni se spune adevărul.
Cum  am  mai  arătat,  copiii  utilizează  cu  dezinvoltura  aceste  gesturi  evidente  de  inducere  în  eroare.  Dacă copilul minte, el își acoperă gura cu mâinile, străduindu-se parcă să stopeze ieșirea cuvintelor mincinoase.
Daca nu dorește să audă admonestarea părintească, el pur și simplu își astupă urechile. Când v
ede ceva la care nu dorește să se uite, el își acoperă ochii cu mâinile sau cu brațul. 
 
O dată cu înaintarea în vârstă, gesturile cu mâna adusă la faț
ă devin mai rafinate și mai puțin evidente, dar ele se produc de fiecare dată când  o persoana minte.  Este important ca  gesturile cu mâna la față să nu fie interpretate izolat.  Dr. Desmond  Morris  amintește  despre  testarea  de  către  cercetători  americani  a  unor infirmiere,  cărora  li  s-a  indicat  să-i  mintă  pe  pacienți  în  privința  stării  lor  de  sănătate.  Infirmierele  care  îi mințeau pe pacienți își puneau mana mult mai frecvent la față decât cele care Ie spuneau adevărul.

Gestul Mana acoperă gura

Mâna acoperă gura, degetul mare apasă obrazul, în timp ce creierul trimite subconștient comenzi mâinii să încerce să oprească cuvintele mincinoase care  se  pronunță. Uneori  doar  câteva  degete  sau pumnul  strâns  acoperă gura, dar înțelesul gestului rămâne minciuna. Acoperirea  gurii  nu  trebuie  confundată  cu  gesturile de evaluare. Mulți oameni încearcă  să  mascheze  gestul  de  acoperire  a  gurii,  simulând  că
tușesc. Dacă cineva utilizează acest gest în timp ce vorbește, faptul arată ca  respectivul minte.  Dacă  însă  el  își acoperă gura în timp ce vorbește altcineva, aceasta înseamnă ca după presimțirea să acea persoana minte.

Atingerea nasului

Atingerea nasului după o alta explicație, din cauza minciunii, terminalele sensibile ale nervilor din  nas  provoacă  senzația  de  furnicare  și  de aceea  omul  își  șterge  nasul, acesta  fiind  un  alt  gest  care  trădează  minciuna. Gestul atingerii nasului este, în esență, o versiune deghizată a gestului de acoperire a gurii. El constă fie din câteva mișcări ușoare de frecare a dedesubtului nasului, fie dintr-o atingere grăbită, aproape imperceptibilă a acestuia.

Frecarea ochiului

Frecarea ochiului ("N-am văzut nimic rău") este un gest dirijat de creier pentru a îndepărta inducerea în eroare, îndoiala sau minciuna pe care le "vede", sau  de a evita să-l privească în față pe cel căruia îi spune o minciuna. 
Bărbații de regulă își freacă ochii viguros și dacă spun  o  minciună zdravănă privesc adesea în altă parte, de obicei în jos. Femeile utilizează o mișcare măruntă, tandră de frecare sub ochi, pentru ca, probabil, prin educație, evită mișcările robuste sau nu doresc să-și strice fardul. Și ele evită privirea celor care le ascultă, ridicând ochii spre tavan.

Frecarea urechilor

Frecarea urechilor  este o încercare a ascultătorului de "a nu auzi răul”, încercând  să  blocheze  cuvintele  prin  așezarea  mâinii  în  jurul  sau deasupra  urechilor. Este  o  versiune  adultă  mai  rafinată  a  gestului copilului  care  își  astupă  urechile  (vârful  degetului este  rotit  înainte  și înapoi în interiorul urechilor). 

Scărpinatul gatului

Scărpinatul gatului semnalează îndoiala sau incertitudine si este specific oamenilor care spun: "Nu sunt încă sigur daca voi accepta".

Trasul de guler

Trasul de guler Afirmarea unei minciuni creează o senzație de furnicătura in țesuturile faciale sensibile  si in cele ale  gatului,  senzație  care  poale fi anihilata
prin    scărpinat.  Aceasta  explica,  se pare, de  ce  recurg  unii la  gestul trasului  de  guler  atunci  când  spun  o  minciună.  De  fapt,  ca  efect  al minciunii se adună o cantitate de transpirație pe gât, mai ales când cel în cauză își dă seama că este suspectat că minte. Se ajunge la trasul de guler și atunci când cineva este supărat sau nemulțumit și simte că are nevoie de aer proaspăt.

dureri de ceafa

O versiune exagerata a gestului de tragere a gulerului este gestul prin care palma freacă ceafa.
Cel care îl utilizează de obicei minte, evita privirea celuilalt și se uită în jos.  Este  folosit  însă  și  ca  semnal  al  frustrării  sau  mâniei  și,  în asemenea  cazuri,  mâna  plesnește  ceafa  și  începe  să  frece  gâtul.

 

Să presupunem, de exemplu, că l-ați rugat pe unul din subordonații voștri să rezolve o problemă și el a uitat să o facă în timpul stabilit. Când îl întrebam de rezultat, el își plesnește ușor cu palma capul, pe frunte sau ceafă, de parcă în mod simbolic s-ar bate pe sine însuși. Deși plesnirea cu palma a capului indica non-verbal faptul ca el a uitat ceea ce i-ați cerut să facă, în funcție de locul aplicării acestui gest, pe frunte sau pe ceafă,  semnalează și ce părere  are  despre  voi  sau  despre  situația creată.  Aplicând  lovitura  pe  frunte semnalizează  că  nu-l intimidează descoperirea greșelii dar dacă își lovește ceafa înseamnă o stare total neplăcută pentru el.
Cei care utilizează frecvent frecarea cefei sunt predispuși la atitudini negative sau critice, în timp ce aceia care  își  recunosc  eroarea,  folosind  des  frecarea  frunții,  în  general  sunt  oameni  mai  deschiși,  mai adaptabili.




Translate