„Perfect așa cum este” - John Burton

Am avut nevoie de mai multe zeci de ani pentru a înțelege că nimic nu este perfect în viață cu excepția a tot ce există. Am să vă explic. Mulți ani am suferit de ceea ce eu numesc logică dislexică, inversând tot timpul cauza cu efectul.

 

Acum am ajuns să înțeleg că de fapt cauza nu există, dar o să lăsăm acest lucru pentru altă
dată. Timp îndelungat am crezut, la fel ca mulți alții, că trebuia să mă comport într-un anume fel sau să ajung la un oarecare nivel de succes pentru a putea fi respectat.

 

Credeam că, pentru a evita un sentiment sâcâitor de inferioritate sau de imperfecțiune, trebuia pur şi simplu să fac alegerile perfecte şi să mă comport impecabil. În cazul cel mai bun, respectul față de mine însumi avea să fie un rezultat temporar al acestor acțiuni perfecte.
Competiția începuse! Bineînțeles că mă nemulțumea nivelul fluctuant al succesului, care mă făcea să conștientizez scăderea valorii personale şi mă determina să-l urmăresc şi mai asiduu.

 

După ani buni de încercări, în care am fost angajat în această cursă de câștigare a meritului, după o luptă dureroasă cu mine însumi şi după nenumărate căutări ale soluției, la prieteni, în cărți şi la experți, am trăit ceea ce s-ar putea considera a fi o iluminare. Am ajuns să înțeleg că valoarea personală îmi preceda în realitate orice gând şi orice faptă. Iar după aceea s-a schimbat totul.

Acum trec printr-o perioadă de reconfigurare a nenumărate credințe despre mine însumi, despre viață şi despre ceilalți oameni. Nu este o deplasare de paradigmă, ci o expansiune de paradigmă. O expansiune a conștiinței, ca şi cum s-ar fi ridicat vălul care o acoperea.

Nevoia de perfecțiune este înlăturată prin cunoașterea faptului că valoarea mea precedă gândurile şi faptele, deoarece eu, dumneavoastră şi toți oamenii la un loc suntem deja, de la începutul vieții, așa cum trebuie. Aș fi vrut să știu acest lucru mai demult. Bănuiesc că aș fi
făcut alegeri foarte diferite în viață, totuși, faptul că acum îmi conștientizez valoarea îmi îndulcește chiar şi regretele.

 

Prin analogie cu existența permanentă a valorii personale, gândiți-vă la felul în care vedeți Luna pe cerul nopții. Într-o seară ridicați ochii către bolta înstelată şi zăriți doar o așchie din astrul nopții. După o săptămână vă uitați din nou şi vedeți o jumătate, iar după încă o săptămână Luna întreagă își aruncă razele asupra Pământului. Dacă n-ați ști cauza, ați putea crede că se mărește şi se micșorează de-a lungul unei luni de zile.

 

Dar adevărul este că dimensiunile ei rămân aceleași, fiind diferită numai partea luminată de Soare. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu valoarea dumneavoastră personală. Singurul lucru care se modifică de-a lungul timpului este conștientizarea ei.
Nu sunt perfect, așa cum nu este nici un alt om, cu toate acestea creația a fost perfectă. Ființa noastră are valoare pentru că izvorăște dintr-o sursă de valoare. N-am putea exista altfel. Știind şi simțind acest lucru, confirmând-ul în fiecare zi, îmi reamintesc că posed o
valoare constantă şi irevocabilă. O pot folosi ori de câte ori vreau, fără să o risc în vreun fel.

 

Din credința că ne putem pierde valoarea personală, sau că ne-am pierdut-o deja apar foarte multe erori ale vieții, dacă nu chiar toate, cum ar fi dezonorarea şi altele. Conștientizarea ei înaintea întreprinderii oricărei acțiuni ne conduce în mod firesc la alegeri pozitive şi constructive. Am reușit să-mi dau seama că eu, dumneavoastră, fiecare copac şi fiecare fir
de iarbă, fiecare picătură de ploaie şi fiecare fulg suntem deja perfecți așa cum suntem.