Căsătoria sau cuplul cu certificat ?
EL și EA se întâlnesc pentru prima data și constată că se simt bine împreună; hotărăsc să se întâlnească și a doua oara ... și se tot întâlnesc până își dau seama că se simt atât de bine și se înțeleg atât de bine, că sunt fericiți când sunt împreuna și nefericiți când sunt departe unul de altul ... Și iată că hotărârea este luata - implica anumite semne de întrebare (este momentul?, sunt pregătit?, sunt pregătită?) - însă ce nu ar face îndrăgostiții pentru a fi împreuna?
Astfel, cei doi consimt, prin asumarea unui angajament - se prezinta în fața persoanei ce semnifică instituția căsătoriei. Și astfel se semnează hârtiuța ce oficializează relația lor, au loc strângeri de mâini, se primesc cadouri, îmbrățișări, se râde, se plânge și în cele din urma cei doi, mâna în mâna, părăsesc sediul Stării Civile mai siguri pe dragostea lor, pe reciprocitatea sentimentelor dintre ei, ba chiar îi străbate un ciudat sentiment de "proprietate". EL o privește tandru, nu o scapă din ochi și își spune mulțumit: "în sfârșit ești a mea" ... EA are ochii strălucitori, se uita la el și zâmbește enigmatic în timp ce își găsește liniștea sufleteasca conferita de gândul: "dragule, de acum, al meu ești ... "
Și astfel totul este rezolvat - îndrăgostiții sunt siguri ca și-au luat un angajament unul fata de celălalt, de-acum înainte au și obligații juridice reciproce, se vor putea bucura de sprijinul societății, al legii, de susținerea părinților și așa mai departe ...
Chiar dacă această prezentare pare ușor stranie, nu se poate spune că nu așa se întâmpla! Pentru femei, pasul făcut pe drumul căsniciei este unul hotărâtor - de la mulțumirea pe care o oferă părinților care, scăpați de o grija, își spun: “fata noastră a intrat în rândul lumii ... " până la mulțumirea de sine conferită de fericirea de a fi cu cel pe care îl iubește, de siguranța ce îi învăluie sufletul în ceea ce privește sentimentele celuilalt pentru ea... dar să fie doar atât?
Ce se spune înainte să semnezi acel certificat de căsătorie? - soții se obliga să fie alături la bine și la rău, să își poarte de grijă la greu, să se ajute la nevoie, să contribuie la întreținerea noii familii ... Apar garanțiile legale pentru EA - dacă apare hotărârea de a face copii este mai bine pentru femeie să aibă o oarecare siguranță că nu va fi abandonată, că micuții urmași vor fi educați cum trebuie, că vor avea ce să mănânce, ce să îmbrace etc.... și chiar dacă se întâmplă să se producă divorțul, rămân în picioare garanțiile legale ce decurg de pe urma căsătoriei. Acționând astfel, oare EA nu procedează mai degrabă în virtutea rațiunii decât în numele iubirii? .. Nu consideră femeia căsătoria un fel de aranjament - să ne gândim cu cât simț practic preia conducerea gospodăriei: spală, gătește, are grija de copii, se ocupa cu planificarea concediilor, știe întotdeauna ce este bine și ce nu este pentru armonia familiei și tot așa ... Și oare chiar se ocupa total dezinteresat, necondiționat, de managementul familiei? Răspundeți singuri, dar fiți sinceri ...
EL. .. pare să fie ceva mai romantic, în sensul că inima și sufletul lui sunt îndreptate spre bucuriile fizice și sociale pe care i le oferă EA. Femeia, prin definiție, este o fire practică și, fără a exclude ceea ce simte pentru partener, se gândește și cântărește avantajele și dezavantajele ce apar în urma contractului. EL, prin definiție, este un romantic, un visător ... Când se îndrăgostește, bărbatul se gândește la relații sexuale, la întemeierea unei familii, la un cămin stabil... O iubește, îi place cum arată și îi este de ajuns – nu-și pune probleme practice de felul "poate să mă întrețină?", doar această sarcină intră automat în grija lui. Dacă EA corespunde standardelor lui, adică are pârțile anatomice în proporțiile pe care EL le visează, dacă are caracterul și personalitatea dorite și apreciate de EL, atunci se oprește aici, de restul se va ocupa mai târziu. Pe parcurs, lucrurile se pare că vor lua o turnură ciudată: în timp ce pentru EA nu este chiar atât de dificil să-și manifeste simțul practic, pe măsură ce se implica tot mai mult în rezolvarea problemelor materiale, va ajunge să-și dorească mici evadări din cotidian, distracții cu prietenii îndepărtându-se astfel de EA.
Pană acum am prezentat aspectele practice ale căsătoriei, partea de „dincolo" de aparențe, scheletul acesteia, dacă se poate spune așa. Nu sunt nuanțe de gri, sunt aspectele reale care apar inevitabil pe care dacă EL și EA le-ar înțelege și accepta de la bun început, probabil că rata divorțialității ar fi în scădere, probabil că luna de miere nu ar mai fi doar o lună ci s-ar transforma în luni sau de ce nu, în ani. Din toată această poveste, iubirea ar trebui să reprezinte esența, frumosul, sublimul și nicidecum acea bucățică de, hârtie care, în multe cazuri, se dovedește a fi mărul discordiei dintre cei doi parteneri. Și se întâmpla așa când se consideră că acel certificat aduce siguranță, stabilitate, drepturi și responsabilități.
FLORIN TUDOSE / ANA MARIAN
Niciun comentariu:
Mesajele ce vor conţine conţinut vulgar, atacuri la persoane sau spam vor fi cenzurate.